Înainte de a comenta partida de față, simt nevoia unei mici introduceri. Copil fiind ( altă viață...), nu am fost deloc atras de șah. Pe la vreo 10 ani săracu tata ( fie-i țărâna ușoară, pe 30 luna asta se face anul de când a murit), văzând cred că nu mă mai bate la table, și-o fi zis să mă învețe șah, să aibă pe cine bate și el. Nu vă gândiți la cine știe ce cursuri savante, m-a învățat cum se mută piesele, care este scopul, și....gata, hai să jucăm! N-a durat mai mult de două ore învățatul, după două ore am jucat prima partidă. Normal că am luat bătaie, așa că nu m-a atras deloc. De câte ori îmi aduc aminte, și-mi aduc des aminte, m-apucă râsul la șahul predat de tata: damele nu stau față în față, se fac două mutări la-nceputul partidei, rocada nu exista, pentru că nici el nu o știa, la fel en passantul. Eram un puști vioi, voinic, dornic de mișcare. Să stai nemișcat în fața tablei de șah, să muți niște piese de lemn așteptând și mutările adversarului, mi se părea absurd. Lucrurile s-au schimbat în 1978, mi-aduc aminte de parcă ieri ar fi fost, când, la un concurs de lupte greco-romane mi-am rupt mâna dreaptă, într-o duminică de vară a acelui an. Am plecat sănătos dimineața la concurs, și m-am întors pe la 3 după amiaza cu mâna în ghips acasă. Mână în ghips, mână în ghips, dar bătaie cu coada de la mătură tot am luat de la mama. Pe 27 mai s-au făcut 8 ani de când a trecut și ea în neființă, odihnească-se în pace acolo unde este! Așa că, vrând nevrând, am fost practic imobilizat vreme de o lună și jumătate, timp în care am pus mâna (stânga evident, dreapta era în ghips) pe o carte de șah și, neavând ce face, m-am apucat de studiu. Așa a intrat microbul în mine, șahul devenind pentru mine și acum o puternică pasiune. Dar să revin la partida de față. Am pus-o pentru prima dată pe tablă în 1980, ea fiind publicată în Revista Română de Șah din acea vreme, fără nici un comentariu, fără nici un fel de explicații, doar pentru a ne arăta nouă, tinerilor din țara noastră cum juca campionul mondial de juniori din acea vreme, care era Seirawan. Nu am înțeles nimic, așa că pur și simplu am dat-o la o parte. Trece timpul, mai precis 18 ani, și în 1998 analizez o partidă între Kasparov la alb și Seirawan la negru, cu comentariul lui Kasparov. O partidă mirobolantă, în care negrul sacrifică dama pe două figuri ușoare plus un pion și obține remiza în fața campionului mondial en titre. M-am îndrăgostit de stilul lui de joc și am început să-i analizez partidele. Și așa am revăzut partida de față. Prea lung? Gata, începem!
Alb: Jan Timman Negru: Yaser Seirawan
1.e2-e4 e7-e6
2.d2-d4 d7-d5
3.Cb1-c3 Nf8-b4
4.e4-e5 Dd8-d7
O mutare ciudată, mai puțin uzitată, teoria recomandând aici 4....c5. Ea are totuși o explicație, deși pare slabă la prima vedere, pentru că nebunul negru de la c8, care și așa este sufocat în franceză de pionii negri din e6 și d5, pare acum total strangulat. Singurul plus pe care-l aduce mutarea damei este că evită variantele care ar fi putut începe cu 5. Dg4. Acum 5. Dg4?! f5!, negrul apărându-se prin ...descoperire, iar dacă 6. g:f6 C:f6, sărut mâna, calul negru se dezvoltă cu tempo.
5.Nc1-d2 b7-b6
6.Cg1-f3 Nb4-f8!?
Șahul este în primul rând o luptă de idei. Și negrul nu duce lipsă, se pare, de așa ceva. Mutarea 5....b6 este făcută cu scopul clar de a schimba nebunul din c8 cu nebunul din f1. Schimbul fiind imposibil de parat de către alb, de ce să nu piardă el un tempo mutând din el, și doar după aceea să fie scos nebunul negru la a6? Și dacă albul va pierde un tempo, atunci îmi pot permite și eu să pierd un tempo cu negrul, și să nu-mi schimb puternicul nebun de câmpuri negre pe calul din c3.
7.Nf1-e2 Nc8-a6
8.O-O Cg8-e7
9.Ne2:a6 Cb8:a6
10.Dd1-e2 Ca6-b8
Poziția merită o diagramă.
11.Cc3-d1 c7-c5!
O înțelegere profundă a poziției, negrul înțelegând perfect că albul nu poate deschide poziția imediat. Iar în poziții închise, avansul așa zis de dezvoltare este greu, dacă nu imposibil, de valorificat.
12.d4:c5 b6:c5
13.c2-c4 d5-d4
Negrul și-a făcut rost de un pion liber, apărat momentan destul de puternic de pionul din c5.
14.Cf3-e1! ...
La timpuri noi sunt necesare haine noi! Timman joacă și el originar și eficient. Alehin recomanda să nu punem calul pe linia întâi decât dacă suntem forțați de poziție, pentru că se întrerupe legătura dintre turnuri. Timman schimbă planul, își pune ambii cai pe prima linie, dându-și seama că poziția nu poate fi deschisă, iar câmpurile ideale pentru caii albi sunt d3 pentru calul din f3, și e4 pentru calul din d1.
14.... h7-h5
Acum cred că mă înțelegeți și pe mine cu faptul că în 1980 nu am înțeles nimic și am lăsat-o naibii de partidă.
15.Ce1-d3 Ce7-f5
16.f2-f4 Dd7-b7!
O calitate importantă a unui jucător puternic de șah este aceea de a anticipa prin apreciere corectă a poziției și printr-un calcul exact, mersul viitor al evenimentelor. Negrul apreciază corect că albul dorește să-și aducă calul din d1 la e4, pe ruta f2-e4, și să atace de două ori pionul din c5. Prin mutarea din partidă, se face loc calului din b8 la d7, iar dama neagră este adusă pe diagonala mare albă. Și cine știe, în viitor, poate o înaintare h5-h4-h3...
17.Cd1-f2 Cb8-d7
18. De2-e4?! ...
Albul are o primă scăpare. În calculele sale ajunge la concluzia că nu poate juca 18. Ce4 Ce3? 19. N:e3? D:e4 -+; El nu vede însă că după 18....Ce3? 19. Df3! ( cu amenințarea 20. Cd6+ +-) negrul este silit la 19....Tb8, dar acum el pierde un pion: 20.N:e3 f:e3 21. D:e3, cu câștig foarte probabil. Acum partida trece în final, cu șanse de ambele părți, un pic mai mari totuși pentru... negru.
18.... Db7:e4
19.Cf2:e4 a7-a5
Etapa de trecere a partidei din jocul de mijloc în final este foarte importantă, deseori fiind însă ignorată de jucători chiar cu o forță puternică de joc. Gândirea jucătorului intră într-o etapă puțin diferită, calculul exact de mutări candidat făcând loc unui calcul bazat mai mult pe un calcul schematic, în care, așa cum bine zicea Capablanca: ” Când analizez un final, mă gândesc cum îmi pun calul pe cutare câmp, nebunul pe cutare diagonală, turnul pe cutare coloană, și câștig. Felul cum piesele respective ajung pe pozițiile pe care le vreau nu are nici o importanță” Kotov recomandă chiar ca jucătorul, dacă are timp la dispoziție, să sacrifice 5 minute pentru a se liniști, a se reseta practic. În comentariul acestei partide, Seirawan își dezvăluie modul lui de gândire în acest final:” În acest moment al partidei eram foarte fericit. Reușisem să mențin poziția închisă în jocul de mijloc, și îl silisem pe alb să intre în final având un cal excelent plasat la f5 și un pion trecut la d4, puternic susținut de pionul din c5. Mi-am permis un moment de relaxare de 2-3 minute ca să-mi liniștesc cât de cât bătăile inimii, și apoi am început să analizez profund poziția. Și repede mi-am dat seama că sunt prea optimist în legătură cu poziția rezultată, negrul având mult de muncă pentru a obține un rezultat pozitiv. În fond albul are două mari obiective de urmărit: în primul rând gonirea calului negru din f5 prin manevra g2-g3,Rg1-g2, h2-h3, urmat de g3-g4, și adio poziție cal la f5. Enervant, mai ales că nu vedeam cum pot stopa manevra respectivă, iar odată calul aruncat în spate, poziția negrului se deteriorează destul de rău. În al doilea rând albul poate urmări înaintarea b2-b4, odată schimbat pionul negru din c5 cu pionul alb din b4, pionul trecut din d4, fala armatei negre, fiind foarte vulnerabil după alungarea calului negru din f5. Din fericire pentru mine, acest al doilea obiectiv îl opresc imediat prin mutarea din partidă”
20.g2-g3 ...
Albul trece la realizarea primului obiectiv.
20.... Nf8-e7
21.Rg1-f2 ...
Începutul unei manevre destul de dubioase, Timman dorind să-și transfere regele pe flancul damei pe ruta e2, d1, c2. Cu manevra normală și logică Rg2, urmat de h3 și g4, echilibrul ar fi fost menținut și partida s-ar fi terminat probabil remiză. Probabil!
21.... Cf5-h6!
Din nou o mutare originală și, după cum vom vedea în continuare, eficientă, negrul dându-și seama că poziția calului la f5 nu poate fi menținută în circumstanțele actuale.
22.h2-h3 f7-f5!
Acum ni se dezvăluie scopul mutării anterioare a negrului, care practic îi comunică albului: ” Ok, am înțeles, ești tare, nu pot stopa manevra de alungare a calului meu din f5, mă retrag de bunăvoie, dar și tu ai un cal enervant pentru mine pe e4, care nu are însă câmpuri de retragere adecvate. Ia deschide-mi tu mie coloana g pentru turnul meu din h8.”
23.e5:f6 ...
Forțat! 23.Cd6?+ N:d6 24.e:d6 Cf7 25. Tae1 Th6!, duce la pierderea unui pion și, foarte probabil, a partidei.
23.... g7:f6
24.Ta1-e1 Re8-f7
25.Rf2-e2?! ...
Albul își continuă planul greșit de aducere a regelui pe flancul damei și intră în poziție grea.
25.... Th8-g8
26.Re2-d1 Ch6-f5
Imperial, calul negru revine la f5.
27.Tf1-g1 Cd7-b6
28.b2-b3 a5-a4
Lucrurile încep brusc să se precipite, negrul devenind extrem de agresiv.
29.Cd3:c5 ...
Ce altceva?
29.... a4:b3
30.a3:b3 Cf5:g3!
O primă surpriză pentru alb, extrem de neplăcută.
31.Tg1:g3 Tg8:g3
32.Ce4:g3 Ne7:c5
33.f4-f5?! ...
Încercând să joace activ, albul pierde rapid. Era necesar 33. Rc1!, cu unele șanse de salvare.
33.... e6:f5
34.Cg3: f5 d4-d3! -+
O simplă mutare de pion și totul se prăbușește. Ce o fi simțit oare Timman în sufletul său după această mutare, numai Ăl de Sus știe.
35.Nd2-c3 Ta8-a3
Începe dezmembrarea poziției albe, pionii albi b3 și c4 evaporându-se rapid.
36.Rd1-d2 Ta3:b3
37.Te1-a1 ...
Dându-și seama că pierde rapid după 37.R:d3? Nb4, albul caută cu disperare contrajoc pe coloana a..
37.... Nc5-b4!
O ultimă finețe, după care speranțele albului se năruiesc definitiv. Greșit ar fi fost 37.... C:c4? 38.R:d3, și albul poate lupta cu bune șanse la remiză. Acum pionul alb de la c4 dispare, iar pionul negru de la d3 nu mai poate fi capturat, el transformându-se peste numai câteva mutări. Următoarele mutări Timman le face doar pentru a-și liniști conștiința, el fiind conștient că totul s-a terminat.
38.Ta1-a7+ Rf7-g6
38.... Re6??? 39. Cd4+ +-;
39. Cf5-e6+ Rg6-g5
40.Nc3:b4 Cb6:c4+
41.Rd2-e1 Tb3:b4
42.Ta7-d7 Tb4-b1+
43.Re1-f2 Tb1-b2+
44.Rf2+g1 d3-d2
Albul cedează.
O partidă... mistificatoare, care pare să dea de pământ cu toate principiile de deschidere, legate de dezvoltare rapidă, să nu muți de mai multe ori cu aceeași piesă, să-ți pui rapid regele la adăpost prin rocadă etc. Iar dacă ne gândim că negrul avea la data jucării partidei 18 ani...
În încheiere postez două poze cu cei doi corifei, cum arată ei în prezent, la 26 de ani distanță de la data jucării acestei partide.
