E 3 dimineața și gândurile îmi zboară fără să vreau la cele petrecute la "Club70" în ziua recent încheiată. Adevărul este că, fiind luni, nici nu vroiam să merg.Mai ales că asta-i săptămâna de "hibernare", cea în care îmi intră pensia, săptămâna în care eu am bani în buzunar cum are broasca păr pe limbă. Ghicindu-mi parcă gândurile, "bașbuzucul" de Florin mi-a dat telefon să vin la club să facem o partidă că nu are cu cine, că ceilalți "bașbuzuci" prezenți nu vor să joace cu el, că nu vor să-l bată după ce ieri au fost "Floriile" și el le face cinste acum la bar. M-apucă râsul în telefon:
- Și mă chemi pe mine să te bat pentru că știi că-s mai prost crescut și n-am mustrări de conștiință, chiar dacă-mi faci cinste ?
- Ai ghicit. Hai, unde ești, în cât timp ajungi?
- Ajung în 5 minute, că-s aproape, sunt la cimitir.Ce țigări fumăm?(tupeu de urs în hibernare)
- Marlboro, un pachet întreg.
- Dă comandă de o cafea că vin în 5, maxim 10 minute.
- Te aștept.
Normal că m-am ținut de cuvânt. Peste fix 10 minute eram amândoi așezați la masa de șah, eu cu albele și Florin cu negrele. Și patru "bașbuzuci" pe post de spectatori în jurul mesei: Sabin, Costi junior, Vlăduț și nea Jean.Care, culmea, doreau să se înscrie la rând, certându-se deja cine va juca primul cu învingătorul.
- Băi bașbujucilor, dar mergeți la o masă alăturată și jucați între voi. Până acum n-aveați chef să jucați și acum vă certați care vreți să jucați cu învingătorul? Hai Florine, dă-i drumul la ceas.
Partida e la 15 minute de fiecare, așa cum jucăm de obicei. După vreo 20 de minute obțin o poziție bună, aproape câștigată, dar Florin se agață cu disperare de ea. În fond are negrul și la remiză rămâne la masă. În plus se apropie și criza de timp, și la mine și la el. Mai trec 5 minute(eu mai am 1 minut și el 4 minute) și ajung în poziție câștigată. Bazându-se pe criza mea accentuată, Florin face un sacrificiu care nu poate fi refuzat și mă lasă fără pioni, ajungându-se într-un final de rege+cal+nebun(eu) contra rege singur(el). Și... scoate remiză, picându-mi stegulețul de la ceas. Sunt ofticat în timp ce partenerul meu exultă:
- Hai că nu meritai să câștigi. Habar n-ai să dai mat cu cal și nebun.
Are dreptate. Știu că se dă mat, dar habar n-am cum. Și mai antrenez și copii. Rușine mie. Înghit gălușca și dau să ies cât mai elegant posibil din situație:
- Felicitări Florine, te-ai apărat bine.
Florin se uită atent la mine, neștiind de unde să mă ia, dacă vorbesc serios sau nu. Cred că e surprins că practic îl laud, nu m-a mai auzit până acum lăudând pe cineva.
-Hai că ești pus pe mișto-uri. Scoală-te!
M-a ghicit. Un bădăran al spiritului și-ar fi spus:"mă laudă- așadar îmi dă dreptate!" -această concluzie dobitocească ne distruge jumătate din viață, nouă singuraticilor, căci prin ea dobitocul se furișează în vecinătatea și compania noastră. Cu Florin însă îmi permit luxul de a-l lăuda, el face parte dintre oamenii ale căror confuzii și erori mă amuză prin subtilitatea lor.
Cum necum trebuie să învăț matul cu cal și nebun.
A trecut un an de la întâmplarea scrisă aici. Ai învățat matul cu nebun și cal? Dacă ai probleme în înțelegere, te ajută un vechi prieten. Știi tu cine.
RăspundețiȘtergere